Pomelnicul este o listă cu numele persoanelor în viață sau decedate pe care credincioșii le dau preotului pentru a fi pomenite în timpul Sfintei Liturghii sau a altor slujbe religioase ori rugăciuni. Scopul lui este mijlocirea către Dumnezeu pentru cei înscrişi pe el, dorind ca Dumnezeu să caute cu milă spre cei pomeniţi şi să le împlinească cererile cele de folos.
Adică: să-i însănătoşească, să-i întărească în încercările prin care trec, să-i scoată din vreun necaz, să-i călăuzească sau, cum spune o rugăciune din cadrul Sfintei Liturghii, să le dăruiască „spor în viaţă, în credinţă şi în înţelegerea cea duhovnicească”. Aşadar, îi pomenim pe semenii noştri pentru că le dorim binele, pentru că nu suntem indiferenţi faţă de necazurile sau frământările lor, pentru că, într-un cuvânt, vrem să se mântuiască.
Pomenirea este o manifestare a dragostei, o încercare de a împlini îndemnul Mântuitorului Hristos: „întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei dacă veţi avea dragoste unul către altul” (Ioan 13, 35).
Există mai multe feluri de pomelnice?
Da: pomelnicul pe care îl ducem la biserică pentru a fi pomenit de preot şi pomelnicul personal. Cel din urmă este foarte important, pentru că de multe ori se întâmplă ca un creştin să aducă la biserică un pomelnic şi să considere că a făcut tot ceea ce trebuie. În realitate, este nevoie şi de multă rugăciunea personală. Şi aici ar trebui să existe un pomelnic. Acesta – fie că este scris, fie că nu – este de dorit să cuprindă cât mai multe nume: de la cei apropiaţi din familie – soţ, soţie, copii, părinţi, bunici, naşi, prieteni – până la nefericiţii acestei lumi. Părintele Sofronie Saharov ne îndeamnă: «Când vă rugaţi, rugaţi-vă pentru toţi şi pentru fiecare. Şi adăugaţi: „Pentru rugăciunile lor, pentru rugăciunile lui, miluieşte-mă şi pe mine”. Astfel, puţin câte puţin conştiinţa voastră se va lărgi.»
După cum spunea și Părintele Cleopa: „dacă faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit, săraca. Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.”
Cum se face un pomelnic
În pomelnicul ce urmează a fi dus la biserică se trec numai numele de botez ale celor pe care dorim să-i pomenim (Ioan, Ana, Elena etc.).
În cazul clericilor, numele este însoţit de denumirea treptei preoţeşti („preotul Ioan” sau „ieromonahul Varsanufie”); la fel pentru monahi („monahia Olimpiada”). Cei vii vor fi grupaţi împreună, la fel cei adormiţi, menţionându-se deasupra fiecărui grup: vii sau adormiţi.
Potrivit tradiției bisericești, lista de nume trecute în pomelnic trebuie să înceapă cu preotul care te-a botezat, cu cel care te-a cununat, urmate de duhovnicul (familiei), nașii de botez, nașii de cununie, bunicii, părinții, frații și surorile, socrii, cumnații, soțul sau soția și copiii, finii de cununie, finii de botez, mătuși, unchi, verișori, prieteni, alte persoane pentru care ne rugăm și ultimul pe listă numele nostru.
Slujbele Bisericii la care sunt pomeniţi cei vii şi cei adormiţi
La Sfânta Liturghie se pomenesc atât viii, cât şi cei adormiţi, iar în pomelnicul pe care îl aducem la altar să-i trecem și pe cei vii şi pe cei morţi.
La Sfântul Maslu se aduc numai pomelnice pentru cei vii. La fel şi pentru slujba Acatistului. Pomelnice numai cu numele celor adormiţi se aduc pentru slujba Parastasului.
Trecem în pomelnic necazurile, dorinţele noastre pentru care ne rugăm?
Deși de multe ori se aduc la altar pomelnice în care sunt trecute adevărate povestiri sau dorințe nepotrivite cu viețuirea creștină, este bine să scriem numai numele de botez, eventual cu însemnarea celor care sunt bolnavi sau într-o situaţie specială (de ex. „Ioan, bolnav”; „Ana, proces”) ca să știe preotul cum să se roage. În general numele de botez este suficient, Dumnezeu ştiind mai bine decât omul însuşi ce anume îi este acestuia de folos.
Cum ne putem ruga pentru cei de altă credinţă, cu păcate grele sau rătăciți de la credință?
Un bun creştin nu poate să nu se roage pentru întreaga lume, îmbrăţişându-i pe toţi în dragostea sa. Pentru cei de altă credinţă şi pentru cei cu păcate mari sau rătăcire în credință ne putem ruga în rugăciunea personală zilnică, dar și la slujba Sfântului Maslu, a Acatistului, a Paraclisului, nădăjduind că mila lui Dumnezeu, atingându-le şi acestora sufletul, îi va mişca spre înnoirea vieţii. E bine, însă, să întrebăm de fiecare dată preotul, mai ales atunci când nu știm sau când avem dubii.
Pe cine nu pomenim la Sfânta Liturghie?
Întrucât în cadrul Sfintei Liturghii sunt chemaţi la împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos numai cei care mărturisesc aceeaşi credinţă şi sunt într-o stare duhovnicească corespunzătoare (într-o stare de pocăinţă), nu pot fi trecuţi în pomelnic cei de altă credinţă (heterodocşi sau adepţi ai altor religii), vrăjitorii, descântătorii sau cei care sunt cunoscuţi ca trăind, persistând, în păcate grave (ucidere, adulter, necununați etc.).
În cazul celor adormiţi, nu pot fi trecuţi în pomelnic cei care s-au sinucis pentru că, omorându-se, au refuzat darul vieţii primit de la Dumnezeu şi L-au refuzat pe Dumnezeu. Sfântul Nicodim Aghioritul numeşte sinuciderea treapta a douăsprezecea şi ultimă a păcatului. Nu pot fi trecuţi în pomelnic nici copiii morţi nebotezaţi sau pruncii avortaţi.