SCURT ISTORIC


Biserica Oborul Nou
Str. Popa Lazăr, nr. 6A, București, Sector 2

Hramuri: 

+) Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa, Elena – 21 Mai

          (+) Adormirea Maicii Domnului  – 15 August

 

 

Biserica Oborul Nou sau Biserica Popa Lazăr (Ghiță Brânzaru, Oborul din Vii), denumită astfel după numele primului preot, cu hramurile istorice Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Sfinții Împărăți Constantin și Elena, Adormirea Maicii Domnului și Izvorul Tămăduirii, situată în aproprierea pieței Obor, a fost ridicată de către ctitorii Constantin (Costache) și Anastasia Deftulescu, respectiv Vasile și Ana Barbu, în 1853, conform informațiilor în chirilică înscrise pe pisania din piatră, așezată pe frontispiciul ușii principale a bisericii, ce a fost transcrisă de Nicolae Iorga:

“Această sfintă și dumnezeiască biserică s’au clădit din temelie în zilele prea-înălțatului nostru Domnu Barbu Dimitre Știrbei Voevod și în zilele Preaosfinții Sale arhiepiscop și Mitropolit al Ungruvlahii d. d. Nifon, de robi lui Dumnezeu Costandin Deftu, cu soțiia sa Anastasia, și de Vasilie Barbu, cu soțiia sa Ana, Spiria, Smaranda… S’au zidit la leat 1853, Mart, când au fost…”

La data de 12 iunie 1851, un număr de 150 de locuitori ai mahalalei Oborul Nou (chiristigii, dulgheri, rotari, tâmplari), avându-i în frunte pe ctitorul principal Constantin și Anastasia DEFTULESCU, cu soția, respectiv Vasile și Ana Barbu, precum și pe întâiul preot paroh în persoana preotului Lazăr sin Stan (zis „Popa Lazăr”), hotărăsc edificarea unei biserici pe locul donat de Grigore Ghica din moșia sa.
La 30 mai 1853, Mitropolia Ungro-Vlahiei aprobă construirea bisericii, care va fi zidită între anii 1853-1854, fiind târnosită la data de 18 Septembrie 1854. Tot în 1854, a fost așezată piatra funerară, în partea dreaptă a pronaosului, sub care odihnesc osemintele familiei ctitorilor. Inițial, biserica a fost prevăzută cu o singură turlă de lemn, ascuțită, care se clătina la momentul când clopotele erau trase. Întregul acoperiș a fost învelit cu șiță.

De la zidire și până astăzi, bisericii i s-au făcut numeroase reparații și restaurări, după cum urmează: în anul 1888 s-a executat o reparație amplă, când i s-au adăugat cele două turle din lemn, îmbrăcate cu tablă; la aceste lucrări au contribuit Ghiță Udrescu, Luca Iordan, Oprea Mihail și alții. Vrednic de menționat este faptul că în anul 1896 dascălul bisericii, Dumitrache Popescu, conformându-se ordinelor directorului școlilor naționale, Petrache Poenaru, a înființat la această biserică o școală pentru copiii mahalalei, iar în anul 1907 această școală a fost desființată.

În anul 1899 biserica a fost împo¬dobită cu o nouă catapeteasmă; în anul 1913 a fost re-pictată de pictorul Ioan Simionescu. În anul 1937, biserica a fost împodobită cu vitralii; astăzi, păstrându-se în absidele naosului 4 vitralii.
În perioada 1937-1942, a fost edificată casa parohială în colțul de S-V a ansamblului parohial, care în perioada Regimului comunist a fost demolată. Urmare a cutremurului din noaptea de 9/10 noiembrie 1940, care i-a pricinuit avarii, în anul 1943 biserica a fost reparată în întregime, executându-se lucrări atât la interiorul cât și la exteriorul bisericii, restaurându-se pictura (în anul 1963 pictura a fost din nou spălată și restaurată în anul 1978), fiind adăugat pridvorul.

În anul 1971 s-a făcut instalația electrică și a început încălzirea cu gaze. După devastatorul cutremur din anul 1977, au fost avariate cupolele și arcele bisericii, fapt ce a condus la consolidarea parțială a bisericii, integrându-se pe interior 4 stâlpi de susținere a bazei turlei principale.

Resfințirea făcându-se în ziua de 19 iunie 1983, slujba fiind oficiată de PS Vasile Târgovișteanul, episcop – vicar patriarhal.

În anul 2021, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, au început lucrările de consolidare și restaurare a bisericii, a casei parohiale, a capelei și lumânărarului. De asemenea, curtea bisericii a intrat într-un amplu proces de reamenajare, fiind demolate o parte din anexele care ocupau spațiul curții, prilej cu care au fost plantați mai mulți pomi ornamentali și a fost amenajat un spațiu verde, irigat printr-un sistem modern, urmând ca în viitorul apropiat să fie edificat un Altar de vară.

De asemenea, prin purtarea de grijă și binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în anul 2021, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a sfințit în data de 9 septembrie racla în care se află un veșmânt al Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi care a fost așezată în biserica parohiei noastre. Racla pentru veșmântul sfântului a fost executată la Atelierele Patriarhiei Române.

În anul 2022, la inițiativa părintelui paroh Alexandru Mirel Lăudat și cu sprijinul familiei Vasile și Verginica-Maria Bălan a fost sculptată în lemn o Troiță, executată în Maramureș, amplasată în curtea bisericii și care a fost sfințită în 14 septembrie 2022.

Șirul preoților care au slujit la această biserică este: Pr. Lazăr STAN (1853), Pr. Vasile CONSTANTINESCU, Pr. Alexandru POPESCU (1908 – 26.12.1949), Pr. Dumitru ADAMESCU (iunie 1941 – 29.12.1969), Pr. Constantin PÎSLARU (1947 – 1961), Pr. Constantin NICHITA (1959 – 1964), Pr. Constantin PÂRVU (1961 – 1971), Pr. Nicolae ENĂCHESCU (1961 – ? ), Pr. Sebastian CHILEA (1971 – 1990), Pr. Dumitru RĂDUNĂ, Pr. Dan Bădulescu, Pr. Nicu IONAȘCU, Pr. Ionel IORDACHE.

Biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena și Adormirea Maicii Domnului” a Parohiei Oborul Nou este păstorită din luna Decembrie 2020 de Pc. Pr. paroh Alexandru Mirel Lăudat, alături de Pc. Pr. Lucian Cornițescu și de Pc. Pr. Săndel Rădăcină.